Barcelona si temerarii

Bucuroasa de reintalnire. Pentru subiectul asta as putea la fel de bine sa-mi mai fac un blog, dar voi incerca sa ma rezum la lucrurile esentiale.

Trebuie sa-i multumesc tatei pentru cele mai frumoase zile pe care le-am petrecut in Spania. Zilele astea, in total vreo cinci intregi, in doua vizite, le-am petrecut asadar in Barcelona.

Daca ar fi sa caracterizez Barcelona prin cateva cuvinte, acestea ar fi: cosmopolita, animata, impresionanta, prietenoasa.

In cele cinci zile am mers pe jos mai mult decat am facut-o vreodata in viata mea. Dupa cate o zi cu multe ore de mers pe jos, a doua zi dimineata simteam ca muschii picioarelor mi se vor bloca din moment in moment. Oricum, a meritat absolut tot efortul si fiecare picatura de transpiratie si ar fi meritat si mai mult la nevoie.

Marea e fantastica (zise ea care nu s-a bronzat si nu se va bronza in vecii vecilor). A ma plimba cu picioarele goale pe nisip, a face baie in mare, a asculta valurile, 'a face ochi' dupa putinele ore de somn pentru a vedea rasaritul, astea sunt lucruri de neinlocuit pentru mine. Nu e de mirare deci ca plaja din Barcelona m-a cucerit din prima; surferii pot fi considerati oricand atractie turistica :-). Pana a ajunge la Playa de la Barceloneta (sunt mai multe plaje), vei trece prin Port Vell, dominat de figura lui Cristofor Columb aratand spre mare. In Port Vell se afla si centrul comercial Maremagnum, construit in totalitate pe apa. Culmea opulentei in port e parcul de barci, barcute si iahturi.

Tata cunostea si locurile de unde ai parte de vedere de ansamblu asupra orasului si am avut ocazia sa admir tot portul de la inaltime pe timp de noapte. A trebuit sa trecem ilicit prin gardul unui parc si sa strabatem parcul ce deja isi inchisese portile; altfel nu puteam ajunge (sau oricum am fi inconjurat mult; nu-mi fac prea multe mustrari de constiinta pentru ca tata a aflat de gaura din gard de la un alt turist; daca la sapte ani ramaneam blocata in prun de frica coborarii, acuma nu m-am sfiit deloc sa urc si sa sar gardul de cealalta parte a parcului).

In aceeasi zi am strabatut Barcelona de la un capat la altul, asa incat inainte de a admira luminite din port, am vazut un alt loc vizitat de multi turisti: Tibidabo (inseamna 'te daré', 'iti voi da'). E o catedrala fundata de San Juan Bosco, un calugar ce si-a dedicat viata educarii tinerilor si care dupa moarte a fost beatificat. Scoala unde lucrez apartine comunitatii religioase create de Juan Bosco, las Salesianas, raspandita in multe tari din lume. Oricum, Tibidabo reprezinta punctul cel mai inalt din Barcelona (542 de m deasupra nivelului marii), iar lucrul curios e ca solemnitatea locului data de catedrala e atenuata de modernul parc de distractii care se afla chiar la poalele ei. Intri in catedrala, te inchini (atmosfera in bisericile catolice din Spania e austera datorita faptului ca totul e din piatra, peretii nu sunt pictati si totul e relativ simplu), iar la iesire esti intampinat de tipetele celor ce stau cu inima inghetata in vreo masinuta de 'linghishpir'. Imi si imaginam cum vor zbura de-acolo exact pana in varful Sagradei Familia, cu tot cu frumos colorata masinuta. In concluzie, eu nu m-am bucurat de senzatiile tari ale parcului de distractii.

Sagrada Familia a fost construita de arhitectul Gaudi si e unul dintre lucrurile cele mai ciudate pe care le-am vazut vreodata. E o constructie mareata, complicata si surprinzatoare. Domina Barcelona si pentru mine a fost un reper in orice parte a Barcelonei am fost, pentru ca se observa cu usurinta din punctele mai inalte.

O sa inchei aici prima parte despre Barcelona; urmeaza scurta relatare despre prima aventura pe o barca in larg. Tot in Barcelona.

Ale cea dintotdeauna.