Barcelona- episodul 2

Nimic foarte interesant. Doar o dovada ca ceea ce eu credeam a fi un moft al calatorilor care vor sa fie in centrul atentiei, e de fapt realitate si chiar un lucru neplacut: raul de mare.

Luna februarie, in Barcelona, dar o zi de primavara, cu vant subtire.

Plimbandu-ma prin Port Vell am inspirata idee sa-mi cumpar bilet pentru o excursie de o ora in larg, pe o barca cu o capacitate de vreo 50 de persoane. Biletul ma costa 10 euro.

Mare concentrare de limbi straine vorbite pe metru patrat: franceza, olandeza, poloneza (cred!), germana, engleza, spaniola, romana nu pentru ca eram singura :) E prima oara cand ies in larg pe mare si sunt entuziasmata.

Marea e ceva mai agitata decat de dimineata, iar cerul s-a innorat. Ne desprindem de tarm si incet incet iesim din port.

Minunata idee, minunata priveliste ...dar barca se misca atat de mult si de fara noima ca stomacul meu nu mai rezista. O stare de greata se instaleaza fara rusine. Parca ma doare si capul; ies la aer, o sa-mi faca bine. Sa vad miscarea valurilor e aproape fatal, dar aerul proaspat imi face bine. Ne bucuram cu totii de priveliste; fiecare cat poate :) In stanga se zareste Barcelona si te straduiesti sa recunosti obiectivele turistice mai inalte pe care le-ai vizitat in zilele trecute, in dreapta apa marii pana la linia orizontului.

N-am inteles niciodata cum poate avea cineva rau de mare, ce stare iti poate da, dar cu ocazia asta am trait-o pe propria piele.
Goe, Goe ce n-as fi dat eu pentru un semnal de alarma.

O sa consider ca a fost botezul si am sa incerc si a doua oara. Poate era barca prea mica :).

Pe curand,

Ale. Inc-o slabiciune, mama ei.